American Akita

Akita este un câine puternic, inteligent, dominant, curios, suspicios față de străini. Față de membrii familiei este afectuos, vesel și jucăuș.Există două rase Akita: Inu și American. Prima atestare istorică a rasei este în 1603, în regiunea AKITA, din Japonia. Erau câini de talie medie, folosiți pentru luptă și vânătoare. Doi câini Akita răpuneau un urs sau un mistreț. Doar nobilii puteau deține un astfel de câine. Erau folosiți și ca gărzi imperiale.Din 1868 datează primele încrucișări dintre exemplare din rasa Akita și rasele Tosa și Mastiff, cu scopul de creștere  a taliei. În 1931 rasa Akita a fost declarată Monument al Naturii și au fost interzise luptele de câini.În timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, armata americana folosea câinii Akita în scopuri militare. La sfâșitul Războiului au fost aduse în Statele Unite exemplare Akita obținute din încrucișări, ale puținelor exemplare ramase în urma războiului, cu Ciobănescul German și Mastifful. Astfel American Kennel Club acceptă noua rasă în 1972.
American Akita

De ce Akita American și de ce canisă?

În 2010 am luat decizia de a ne lua un cățel. Locuiam într-un apartament și voiam un cățel cu personalitate, de talie mare, cuminte și care să se poată acomoda traiului într-un spațiu de 50 de metri pătrați. Ne-am informat timp de 3 luni în privința rasei asupra căreia să ne oprim. 
Criteriile de selecțiile erau următoarele: cățel care nu latră fără motiv, care nu urlă în lipsa stăpânului, curat ca o pisică, să nu lase foarte mult păr, să nu miroase, să fie protector, grijuliu, și să poată fi disciplinat fără mult dresaj.
După multă documentare, am rămas cu două variante - Akita Inu și Akita American. Ne-am uitat la filmulețe și la fotografii, iar poziția și atitudinea Americanului ne-a fascinat. 
Următorul pas a fost să căutăm cățelul. Am gășit un anunț cu un cuib de Akita American albi, în Ungaria, și o firmă serioasă (așa scria în anunț) se oferea să ni-l aducă. Bineînțeles că aveam să primim și pedigree, și cip, și pașaport, părinții erau campioni. Așa scria în anunț... Am pus 350EUR în contul firmei serioase și am primit un telefon de la ei. Ne-au spus că puiul va putea să părăsească cuibul după o săptămână. Am întrebat și noi cine va aduce puiul și cum îl vor transporta. Ne-au asigurat că vine în siguranță cu un curier. Domnii păreau să știe ce spun, asigurându-ne că au mai adus sute de căței. 
Povestea e ceva mai lungă, iar finalul e așa cum probabil cunoscătorii se așteaptă. N-am primit nimic, fiind duși cu vorba încă vreo două săptămâni. I-am informat că ne vom adresa Protecției Consumatorului și am primit banii. 
Am sunat la o canisă din București. Prețul era de două ori mai mare decât la firma de samsari. Când am ajuns la ei am înțeles de ce. Pe 14 februarie 2011 ne-am luat cățelul și am plecat acasă fericiți. 
Cățelul avea 3 luni și 3 săptămâni (deși inițial ni s-a spus că are 3 luni), și avea o infecție în ureche și o infecție urinară. Ne-a costat 600 de lei tratamentul, dar nu am fost supărați pe crescător, pentru că nu știam că alimentația și condițiile în care a stat cățelul au o influență pe termen lung asupra sănătății lui.

Când Aky a împlinit 2 ani am fost la Asociația Chinologică pentru a o înscrie la competiția canină din Iași. Am aflat că îi putem lua drept de montă și am fost certați de alți crescători că nu am dus la show-uri această frumusețe de cățel. Am fost abordați de mulți proprietari de masculi fără pedigree. Am înțeles atunci de unde provin acei pui din părinți cu pedigree din multitudinea de anunțuri de pe internet... 
Am hotărât să ne informăm asupra normelor și standardelor unei canise. 
Am decis să devenim crescătorii pe care am fi dorit să îi întâlnim în urmă cu câțiva ani. 
Respectăm rasa, iubim câinii, le oferim cea mai bună hrană, ne plimbăm, vorbim și oferim viitorilor proprietari tot sprijinul.
Credem că ridicând standardele pentru noi, vom ridica standardele și pentru ceilalți. Creștem căței și stăpâni responsabili!